Talentul trebuie împins de la spate

De ce spun asta? Simplu. Chiar azi mi-am dovedit-o, inconștient, evident. Dacă ai vreun talent, nu trebuie să îl lași să lâncezească, trebuie să îl zgândărești, să îl pui la încercare! 

Astăzi mi-am pus în minte să termin o carte de citit, să scriu două recenzii și să fac niște poze pentru recenziile respective.

Pe lângă că îmi lipsea de tot cheful, am stat cred că vreo două ore și nu am făcut nimic, nici nu simțeam că aș reuși să fac ceva recenzii bune. Da’ știi cum e? Dacă cartea e primită de la editură special pentru recenzie, atunci trebuie să o faci bine. Și asta pune o anumită presiune pe mine.

Screenshot_20170618-214257

Dar știam că nu era o tragedie dacă nu scriam recenziile astăzi. Eram relaxată, aveam un termen pentru una, dar era de abia în iulie deadline-ul. Pentru cealaltă era la liber, când puteam eu.

Citisem într-o carte despre social media că, dacă nu postezi trei zile, îți pierzi cititorii pe care i-ai adunat într-o lună. Și știu cum e asta, uitați-vă numai aici. Am lipsit nouă luni și acum nu mă citesc decât vreo 5-6 persoane (apropo, mulțumesc! 🙂 ).

Dar, să revenim la subiect. După un timp m-am așezat comod pe covor, cu o pernuță, laptopul, agenda și cartea care trebuia recenzată și am încercat să scot ceva. Curios faptul că totul a decurs lin. Nu a fost așa cum pățesc câteodată, atunci când se revarsă acel „har creator” pe care îl numesc, a fost cu pauze, cu gândire, a fost scrisă cu plăcere. Parcă am mai gustat-o o dată când scriam despre ea. Dar nu la asta m-am gândit prima dată atunci când a scris titlul acestui articol.

Cine mă cunoaște, știe că nu sunt un fotograf foarte bun. Deși multă lume mă felicită pentru cât de bine ies. A face poze la cărți este mult mai greu decât să faci poze la multe altele. Așa mi se pare mie. Ai nevoie de cadru care să rezoneze cu cartea, de elemente, de culori și texturi, bătaie de cap, nu alta.

Și m-am apucat să fac poze la cele două cărți, nu cumva să pierd lumina soarelui, doar se știe că nu poți face poze bune la lumină artificială. Primul meu gând a fost: „Bun. Și acum… ce punem în poză? Mai important, unde o facem? Nu ies afară, o fac în casă… dar unde, cum, cu ce?” Un gând cam lung, dar jur că a fost primul.

Nici nu îmi vine să cred cât de ușor mi-a fost să fac pozele. Și chiar îmi plac mult cum au ieșit. Au un suflu nou, tipare ce nu le-am mai aplicat până acum.

Ceea ce vreau să subliniez este că trebuie mai întâi să te apuci de treabă și de abia mai apoi va apărea cheful.

Primul lucru de făcut atunci când trebuie să faci ceva: apucă-te de el!

V-aș lăsa câteva dintre pozele făcute azi, dar recenzia va fi publicată de abia marți și nu vreau să stric surpriza 🙂

Dacă doriți să le vedeți întrați pe World Of Books Web (worldofbooksweb.com), marți, după ora 8:15.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s